Oferirea absolvenților un avantaj pe piața muncii de astăzi — Nuruladilah Mohamed

14 IUNIE — „Lumini, cameră, acțiune!"

Pentru mulți absolvenți de universitate, un interviu de angajare poate părea ca urcarea pe o scenă. Reflectorul este aprins; comisia privește și fiecare răspuns contează. 

Spre deosebire de o reprezentație, însă, nu există un scenariu de memorat. Ceea ce au nevoie absolvenții nu este o prestație perfectă, ci capacitatea de a-și prezenta experiențele reale cu încredere, claritate și scop.

Aici intervine pregătirea pentru interviul de angajare în universitate, jucând un rol important. Pe piața muncii competitivă de astăzi, calificările academice singure nu mai sunt suficiente. Angajatorii caută din ce în ce mai mult absolvenți care pot comunica eficient, gândi critic, rezolva probleme și demonstra că sunt pregătiți pentru cerințele locului de muncă.

Pentru mulți studenți, drumul de la sălile de curs la camerele de interviu poate fi provocator. Aceștia pot deține cunoștințele, abilitățile și potențialul, dar se luptă să le exprime clar atunci când se confruntă cu comisiile de interviu. 

Unii oferă răspunsuri prea scurte, în timp ce alții vorbesc îndelung fără a evidenția punctul cel mai important. De aceea, tehnicile structurate de interviu ar trebui tratate ca o parte esențială a angajabilității absolvenților.

În cursurile de abilități pentru interviuri de angajare, studenții sunt adesea introduși într-o tehnică simplă, dar utilă, cunoscută sub numele de metoda STAR. STAR reprezintă Situație, Sarcină, Acțiune și Rezultat. Deși numele poate părea tehnic, ideea este simplă. Îi învață pe studenți cum să-și povestească experiențele ca o scurtă poveste, dar într-un mod organizat.

Din experiența mea de predare a abilităților pentru interviuri de angajare, observ că mulți studenți au deja povești care merită împărtășite. Provocarea este că adesea nu știu cum să prezinte aceste povești în timpul unui interviu.

Când le cer să răspundă la o întrebare comună de interviu, precum „Povestiți-mi despre o situație în care ați lucrat în echipă", mulți ar începe cu un răspuns simplu de genul: „Sunt bun la lucrul în echipă." Deși răspunsul nu este greșit, nu îi spune intervievatorului prea multe despre cine sunt sau ce pot face.

De aceea îmi încurajez studenții să depășească afirmațiile generale. Le reamintesc să se gândească la o experiență reală, poate dintr-o temă de grup, un proiect de clasă, o sarcină de stagiu sau un program universitar la organizarea căruia au contribuit. Apoi îi ghidez să explice ce s-a întâmplat, ce rol au jucat, ce acțiune au întreprins și care a fost rezultatul.

Văd adesea studenți surprinși când realizează că au experiențe utile despre care să vorbească. Mulți absolvenți proaspeți simt că le lipsește experiența de muncă, dar uită uneori că viața universitară în sine i-a expus la multe abilități legate de locul de muncă. Discuțiile de grup, prezentările, activitățile de club, munca voluntară, programele comunitare și locurile de muncă cu jumătate de normă pot deveni toate exemple semnificative într-un interviu.

De exemplu, un student care a ajutat la organizarea unui eveniment de campus poate să nu îl vadă inițial ca pe ceva impresionant. Totuși, când analizăm experiența în detaliu, studentul poate realiza că a exersat conducerea, munca în echipă, comunicarea și rezolvarea problemelor. Un alt student care a finalizat un proiect de grup dificil poate fi capabil să explice cum a gestionat echipa diferite opinii, a respectat termenele și a finalizat sarcina împreună.

Aceste povești simple contează. Îi ajută pe angajatori să vadă persoana din spatele diplomei. Ele arată nu doar ce știe un absolvent, ci și cum gândește, reacționează și contribuie la situații reale.

În sala mea de clasă, am văzut cum metoda STAR îi ajută pe studenți să recunoască valoarea propriilor experiențe. Le oferă o modalitate clară de a-și organiza ideile și de a vorbi cu mai multă încredere. Când știu ce să spună și cum să spună, sunt mai puțin predispuși să intre în panică sau să se bazeze pe răspunsuri memorate.

Cel mai important, vreau ca studenții mei să înțeleagă că un interviu nu înseamnă să dai răspunsul perfect. Înseamnă să dai un răspuns sincer, clar și semnificativ. Înseamnă să arăți cine ești, ce ai învățat și cum poți contribui la locul de muncă. Uneori, tot ce au nevoie absolvenții proaspeți este modalitatea potrivită de a-și spune propria poveste.

În final, angajarea nu ține doar de a avea abilități. Ține și de a ști să comunici eficient acele abilități. Pentru absolvenții care se pregătesc să intre în lumea muncii, stăpânirea acestei abordări structurate poate fi una dintre lecțiile din clasă care face o diferență de durată în carierele lor viitoare.

* Nuruladilah Mohamed este Lector Superior la Akademi Pengajian Bahasa (APB), Universiti Teknologi MARA (UiTM), Cawangan Terengganu.

** Aceasta este opinia personală a autorului sau publicației și nu reprezintă neapărat punctele de vedere ale Malay Mail.