Criza din spatele creșterii prețului argintului: Când sistemul de hârtie începe să eșueze

Scris de: Xiaobing | Deep Tide TechFlow

În piața metalelor prețioase din decembrie, aurul nu a fost în centrul atenției; argintul a fost lumina cea mai strălucitoare.

De la 40$ la 50$, 55$ și 60$, a crescut vertiginos depășind un nivel istoric de preț după altul într-un ritm aproape scăpat de sub control, nedând pieței aproape nicio șansă să respire.

Pe 12 decembrie, argintul spot a atins pentru scurt timp un maxim istoric de 64,28$ pe uncie înainte de a se prăbuși. De la începutul anului, argintul a crescut cu aproape 110%, depășind cu mult câștigul de 60% al aurului.

Aceasta a fost o creștere aparent "perfect rezonabilă", dar tocmai acest lucru a făcut-o cu atât mai periculoasă.

Criza din spatele creșterii

De ce crește argintul?

Pentru că pare că merită o creștere de preț.

Din perspectiva instituțiilor mainstream, totul are sens.

Așteptările privind reducerea ratei dobânzii de către Rezerva Federală au reaprins piața metalelor prețioase. Datele recente slabe privind ocuparea forței de muncă și inflația au determinat piața să mizeze pe noi reduceri ale ratelor la începutul anului 2026. Argintul, ca activ cu volatilitate ridicată, a reacționat mai puternic decât aurul.

Cererea industrială alimentează, de asemenea, tendința. Creșterea explozivă a energiei solare, a vehiculelor electrice, a centrelor de date și a infrastructurii AI a demonstrat pe deplin natura duală a argintului ca metal prețios și metal industrial.

Scăderea continuă a stocurilor globale a agravat situația. Producția din trimestrul patru din minele din Mexic și Peru a fost sub așteptări, iar lingourile de argint din principalele depozite de schimb scad de la an la an.

...

Dacă luăm în considerare doar aceste motive, creșterea prețurilor argintului este un "consens" sau chiar o reevaluare întârziată.

Dar pericolul poveștii constă în:

Creșterea prețurilor argintului pare rezonabilă, dar se simte neliniștitoare.

Motivul este simplu: argintul nu este aur. Nu are același nivel de consens ca aurul și îi lipsește o "echipă națională" (investiții susținute de guvern).

Aurul rămâne rezistent deoarece băncile centrale din întreaga lume îl cumpără. În ultimii trei ani, băncile centrale globale au achiziționat peste 2.300 de tone de aur, care se reflectă în bilanțurile naționale ca o extindere a creditului suveran.

Argintul este diferit. Rezervele globale de aur ale băncilor centrale depășesc 36.000 de tone, în timp ce rezervele oficiale de argint sunt aproape zero. Fără sprijinul băncilor centrale, argintul nu are niciun stabilizator sistemic atunci când piața experimentează volatilitate extremă, făcându-l un "activ izolat" tipic.

Diferența în profunzimea pieței este și mai pronunțată. Volumul zilnic de tranzacționare al aurului este de aproximativ 150 de miliarde de dolari, în timp ce cel al argintului este de doar 5 miliarde de dolari. Dacă aurul este asemănat cu Oceanul Pacific, argintul este cel mult un lac mic.

Este de dimensiuni mici, are puțini creatori de piață, lichiditate insuficientă și rezerve fizice limitate. Cel mai important, principala formă de tranzacționare a argintului nu este argintul fizic, ci "argintul de hârtie", cu contracte futures, derivate și ETF-uri dominând piața.

Aceasta este o structură periculoasă.

Apele puțin adânci sunt predispuse la răsturnare; intrarea unor sume mari de bani poate agita rapid întreaga suprafață.

Exact asta s-a întâmplat anul acesta: un aflux brusc de fonduri a împins rapid în sus o piață care nu era foarte profundă de la bun început, iar prețurile au fost smulse de la sol.

Presiunea pe piața futures

Ceea ce a determinat prețurile argintului să devieze de la cursul lor nu au fost motivele fundamentale aparent rezonabile menționate mai sus; adevăratul război al prețurilor a fost pe piața futures.

În circumstanțe normale, prețul spot al argintului ar trebui să fie puțin mai mare decât prețul futures. Acest lucru este ușor de înțeles, deoarece deținerea argintului fizic necesită costuri de depozitare și taxe de asigurare, în timp ce contractele futures sunt doar un contract și sunt în mod natural mai ieftine. Această diferență de preț este numită în general "primă spot".

Dar începând cu al treilea trimestru al acestui an, această logică a fost inversată.

Prețurile futures au început să depășească sistematic prețurile spot, iar diferența de preț se lărgește. Ce înseamnă asta?

Cineva crește prețurile în mod sălbatic pe piața futures. Acest fenomen de "primă futures" apare de obicei doar în două situații: fie piața este extrem de optimistă cu privire la viitor, fie cineva încearcă să monopolizeze piața.

Având în vedere că îmbunătățirea fundamentelor argintului este graduală și că cererea din partea fotovoltaicelor și a noilor surse de energie nu va crește exponențial în câteva luni, și că producția minieră nu se va epuiza brusc, performanța agresivă a pieței futures seamănă mai mult cu cea de-a doua variantă: fondurile împing în sus prețurile futures.

Un semnal și mai periculos vine din anomaliile de pe piața livrărilor fizice.

Datele istorice de la COMEX (New York Mercantile Exchange), cea mai mare piață de tranzacționare a metalelor prețioase din lume, arată că mai puțin de 2% din contractele futures de metale prețioase sunt decontate fizic, restul de 98% fiind decontate în dolari americani sau prelungite.

Cu toate acestea, în ultimele luni, livrările fizice de argint pe COMEX au crescut vertiginos, depășind cu mult mediile istorice. Un număr tot mai mare de investitori nu mai au încredere în "argintul de hârtie" și solicită livrarea efectivă a lingourilor de argint.

Un fenomen similar a avut loc cu ETF-urile de argint. În timp ce sume mari de capital au intrat, unii investitori au început să-și răscumpere acțiunile, cerând argint fizic în loc de unități de fond. Această "fugă" de răscumpărări a pus presiune pe rezervele de lingouri de argint ale ETF-urilor.

În acest an, cele trei mari piețe de argint - New York COMEX, Londra LBMA și Shanghai Metal Exchange - au experimentat toate fugă de argint.

Datele Wind arată că stocurile de argint de la Shanghai Gold Exchange au scăzut cu 58,83 tone la 715,875 tone în săptămâna încheiată pe 24 noiembrie, un nou minim din 3 iulie 2016. Stocurile de argint CMOEX s-au prăbușit de la 16.500 de tone la începutul lunii octombrie la 14.100 de tone, o scădere de 14%.

Motivele nu sunt greu de înțeles. În perioada reducerii ratei dobânzii dolarului, oamenii nu sunt dispuși să deconteze în dolari. O altă preocupare ascunsă este că bursele nu au suficient argint disponibil pentru decontare.

Piața modernă a metalelor prețioase este un sistem foarte financiarizat. Cea mai mare parte a "argintului" este doar o valoare contabilă; lingourile de argint reale sunt în mod repetat ipotecate, închiriate și utilizate pentru derivate la nivel global. O uncie de argint fizic poate corespunde la mai mult de o duzină de certificate diferite de proprietate.

Comerciantul veteran Andy Schectman a citat Londra ca exemplu, observând că LBMA are doar 140 de milioane de uncii de ofertă flotantă, dar volumul zilnic de tranzacționare ajunge la 600 de milioane de uncii, cu peste 2 miliarde de uncii de creanțe pe hârtie peste aceste 140 de milioane de uncii.

Acest "sistem de rezervă de scor" funcționează bine în circumstanțe normale, dar odată ce toată lumea vrea bunurile fizice, întregul sistem va experimenta o criză de lichiditate.

Când umbra unei crize se profilează, un fenomen ciudat pare să apară întotdeauna pe piețele financiare, cunoscut în mod obișnuit ca "scoaterea din priză".

Pe 28 noiembrie, CME a experimentat o întrerupere de aproape 11 ore din cauza unei "probleme de răcire a centrului de date", stabilind un nou record pentru cea mai lungă întrerupere și împiedicând actualizarea normală a contractelor futures de aur și argint COMEX.

În mod notabil, întreruperea a avut loc într-un moment crucial când argintul a depășit maximele istorice, cu argintul spot depășind 56$ și contractele futures de argint depășind chiar 57$.

Unele zvonuri de piață speculează că întreruperea a fost pentru a proteja creatorii de piață de mărfuri care erau expuși la riscuri extreme și ar putea suferi pierderi mari.

Mai târziu, operatorul centrului de date CyrusOne a declarat că întreruperea majoră s-a datorat unei erori umane, ceea ce a alimentat diverse teorii ale conspirației.

Pe scurt, această tendință de piață, determinată de o presiune short squeeze în tranzacționarea futures, a dus inevitabil la volatilitate extremă pe piața argintului. Argintul s-a transformat efectiv dintr-un activ tradițional de refugiu într-o investiție cu risc ridicat.

Cine deține controlul?

În această presiune short squeeze dramatică, un nume nu poate fi ignorat: JPMorgan Chase.

Motivul este simplu: este un speculator de argint recunoscut la nivel internațional.

Timp de cel puțin opt ani, din 2008 până în 2016, JPMorgan Chase a manipulat prețurile pieței aurului și argintului prin intermediul traderilor.

Metoda este simplă și brută: plasarea unui număr mare de ordine de cumpărare sau vânzare pentru contracte de argint pe piața futures pentru a crea o impresie falsă de cerere și ofertă, inducerea altor traderi să urmeze exemplul, și apoi anularea ordinelor în ultimul moment pentru a profita de fluctuațiile de preț.

Această practică, cunoscută sub numele de spoofing, a dus în cele din urmă la amendarea JPMorgan Chase cu 920 de milioane de dolari în 2020, stabilind un record pentru o singură amendă CFTC.

Dar adevăratul exemplu de manual al manipulării pieței merge dincolo de asta.

Pe de o parte, JPMorgan Chase a suprimat prețurile argintului prin vânzări masive în lipsă și tranzacții înșelătoare pe piața futures; pe de altă parte, a achiziționat cantități mari de metal fizic la prețurile scăzute pe care le-a creat.

Începând din 2011, când prețurile argintului se apropiau de 50$, JPMorgan Chase a început să acumuleze argint în depozitele sale COMEX, adăugând la deținerile sale în timp ce alte instituții mari își reduceau achizițiile de argint, ajungând în cele din urmă la până la 50% din inventarul total de argint COMEX.

Această strategie exploatează defectele structurale ale pieței argintului, unde prețurile argintului de hârtie domină prețurile argintului fizic, iar JPMorgan Chase poate atât să influențeze prețurile argintului de hârtie, cât și este unul dintre cei mai mari deținători de argint fizic.

Așadar, ce rol a jucat JPMorgan Chase în această rundă de presiune short squeeze a argintului?

La suprafață, JPMorgan Chase pare să fi "întors o nouă pagină". În urma acordului de soluționare din 2020, a suferit reforme sistematice de conformitate, inclusiv angajarea a sute de noi ofițeri de conformitate.

În prezent nu există dovezi că JPMorgan Chase a participat la presiunea short squeeze, dar încă exercită o influență considerabilă pe piața argintului.

Conform celor mai recente date de la CME din 11 decembrie, JPMorgan Chase deține aproximativ 196 de milioane de uncii de argint în sistemul COMEX (tranzacționare în nume propriu + brokeraj), reprezentând aproape 43% din inventarul total al bursei.

În plus, JPMorgan Chase are un alt rol special: custodele ETF-ului de Argint (SLV), deținând 517 milioane de uncii de argint, în valoare de 32,1 miliarde de dolari, din noiembrie 2025.

Mai important, JPMorgan Chase controlează mai mult de jumătate din piața argintului eligibil (adică argint care este eligibil pentru livrare, dar nu a fost încă înregistrat ca livrabil).

În orice rundă de presiune short squeeze a argintului, adevăratul joc de pe piață se reduce la două puncte: în primul rând, cine poate produce argint fizic; și în al doilea rând, dacă și când acest argint este permis să intre în rezerva de livrare.

Spre deosebire de rolul său anterior de mare vânzător în lipsă de argint, JPMorgan Chase stă acum la "poarta argintului".

În prezent, argintul înregistrat livrabil reprezintă doar aproximativ 30% din inventarul total, în timp ce majoritatea argintului eligibil este concentrată în mâinile câtorva instituții. Prin urmare, stabilitatea pieței futures a argintului depinde de fapt de alegerile comportamentale ale unui număr foarte mic de jucători cheie.

Sistemul de hârtie eșuează treptat.

Dacă ar trebui să descrieți piața actuală a argintului într-o singură propoziție, ar fi:

Piața este încă în mișcare, dar regulile s-au schimbat.

Piața a suferit o schimbare ireversibilă, iar încrederea în "sistemul de hârtie" al argintului se prăbușește.

Argintul nu este un caz izolat; aceleași schimbări au avut loc pe piața aurului.

Stocurile de aur de la New York Mercantile Exchange au continuat să scadă, aurul înregistrat atingând în mod repetat minime. Bursa a trebuit să aloce lingouri de aur din aurul "eligibil", care nu era destinat inițial livrării, pentru a finaliza procesul de potrivire.

La nivel global, capitalul migrează în liniște.

În ultimul deceniu sau cam așa, tendința mainstream de alocare a activelor a fost foarte financiarizată, cu ETF-uri, derivate, produse structurate, instrumente cu efect de levier și totul fiind "securitizat".

Acum, tot mai multe fonduri se retrag din activele financiare și se îndreaptă către active fizice care nu se bazează pe intermediari financiari sau garanții de credit, cum ar fi aurul și argintul.

Băncile centrale și-au crescut continuu și masiv rezervele de aur, alegând aproape fără excepție forma fizică. Rusia a interzis exporturile de aur, și chiar țări occidentale precum Germania și Olanda au solicitat repatrierea rezervelor lor de aur depozitate în străinătate.

Lichiditatea cedează în fața certitudinii.

Când oferta de aur nu poate satisface cererea fizică uriașă, fondurile încep să caute alternative, iar argintul devine în mod natural prima alegere.

Esența acestei mișcări materiale este o luptă reînnoită pentru puterea de stabilire a prețurilor monetare în contextul unui dolar slab și al deglobalizării.

Conform unui raport Bloomberg din octombrie, aurul global se deplasează de la vest la est.

Datele de la CME Group și London Bullion Market Association (LBMA) arată că de la sfârșitul lunii aprilie, mai mult de 527 de tone de aur au ieșit din seifurile din New York și Londra, cele două piețe occidentale mai mari. Între timp, importurile de aur au crescut în principalele țări consumatoare de aur din Asia, cum ar fi China, importurile de aur ale Chinei în august atingând un maxim de patru ani.

Ca răspuns la schimbările de pe piață, JPMorgan Chase și-a mutat echipa de tranzacționare a metalelor prețioase din Statele Unite în Singapore la sfârșitul lunii noiembrie 2025.

Creșterea prețurilor aurului și argintului reflectă o revenire la conceptul de "etalon aur". Deși acest lucru poate să nu fie realist pe termen scurt, un lucru este cert: cine controlează mai multe mărfuri fizice va avea o putere mai mare de stabilire a prețurilor.

Când muzica se oprește, doar cei cu bani reali pot sta jos în siguranță.