Yenul japonez s-a prăbușit ieri la un minim de 11 luni față de dolarul american, declanșând un avertisment direct din partea ministrului Finanțelor Satsuki Katayama că Japonia va "lua măsuri îndrăznețe" în curând.
Nu există un nivel de preț stabilit care ar declanșa acțiunea, iar oficialii japonezi nu se angajează la un curs exact.
Slăbiciunea yenului a început imediat după ce Banca Japoniei a majorat ratele dobânzilor în decembrie la cel mai înalt nivel din ultimii 30 de ani. Această creștere era așteptată, dar ceea ce i-a surprins pe traderi a fost cât de precaut a sunat guvernatorul Kazuo Ueda după aceea.
Ei se așteptau la un limbaj mai dur cu privire la viitoarele creșteri ale ratelor. Când asta nu s-a întâmplat, yenul a scăzut brusc. Mulți cred acum că BOJ nu va mai majora ratele în viitorul apropiat.
Nu este prima dată când yenul scade, dar paguba este diferită acum. Timp de ani de zile, un yen mai ieftin a ajutat exportatorii și a atras turiști. A transformat Japonia într-o destinație cu costuri reduse și a stimulat veniturile marilor companii.
Dar în 2025, dezavantajele sunt prea mari pentru a fi ignorate. Țara importă cea mai mare parte a energiei și materiilor prime, astfel încât un yen mai slab înseamnă costuri mai mari în interior.
Inflația a afectat bugetele gospodăriilor, iar afacerile interne se confruntă cu dificultăți. Unele dintre ele nu pot transfera costurile crescute către clienți. Această presiune a contribuit la căderea a doi prim-miniștri înainte ca Sanae Takaichi să preia funcția. Ea este acum cea care trebuie să gestioneze consecințele.
Există și presiune din partea Washingtonului. Președintele Donald Trump a acuzat Japonia în martie că a lăsat moneda să scadă pentru a obține avantaje comerciale. A spus că tarifele erau pe masă dacă situația continua. Criticile lui Trump au făcut ecou la conflictele comerciale anterioare.
Deși Japonia se află pe lista de monitorizare a Departamentului Trezoreriei SUA, nu a fost etichetată drept manipulator valutar. Totuși, avertismentul a fost puternic.
Când Japonia decide să intervină, Ministerul Finanțelor ia decizia, iar Banca Japoniei gestionează operațiunea folosind câteva bănci majore. Pot fie să cumpere yeni și să vândă dolari pentru a împinge moneda în sus, fie să facă opusul pentru a o împinge în jos.
În 2024, au cheltuit aproape 100 de miliarde de dolari pentru a ridica yenul. De fiecare dată, cursul a oscilat în jurul valorii de 160 de yeni per dolar. Acel nivel poate fi încă linia de demarcație.
Pentru a finanța aceste operațiuni, Japonia folosește rezervele sale valutare, care totalizau 1,16 trilioane de dolari în noiembrie. Această sumă include dețineri de titluri de trezorerie americane, dintre care unele au fost vândute în 2024 pentru a obține mai multe lichidități pentru intervenție.
Amenințările verbale vin mai întâi. Oficialii testează terenul folosind un limbaj mai dur. Declarația lui Katayama despre "acțiuni îndrăznețe" este aproape de vârful scalei.
Japoniei îi place, de asemenea, să țină piețele în suspans, deoarece de obicei nu recunoaște când a intervenit. În schimb, Ministerul Finanțelor raportează totalurile cheltuielilor la sfârșitul fiecărei luni. Ideea este să îi facă pe traderi suficient de nervoși încât să se retragă.
Dacă Japonia acționează, efectul ar fi semnificativ, deoarece acțiunile anterioare au împins yenul în sus cu 2 yeni în câteva secunde și cu 4 până la 5 yeni în câteva ore. Aceste fluctuații elimină pariurile pe termen scurt și afectează companiile care încearcă să stabilească prețuri sau să se protejeze împotriva expunerii valutare. Haosul poate fi imens.
Dar există o capcană. Intervenția nu este o soluție. Ea doar câștigă timp. Dacă problemele economice reale nu sunt rezolvate, yenul poate începe să scadă din nou. Și există și un risc politic. Când Japonia acționează pentru a slăbi yenul, este criticată pentru că ajută exportatorii. Dar când susține yenul, argumentul pentru manipulare este mai slab.
Chiar și așa, SUA și Japonia au convenit în septembrie că intervențiile sunt acceptabile atunci când piețele sunt prea volatile. Acel acord i-a dat lui Katayama ceea ce ea a numit "mână liberă" să acționeze dacă este necesar. Orice măsură ar fi totuși comunicată Washingtonului în avans. Dacă rezultatul este întărirea yenului, există șanse mari ca administrația Trump să o accepte.
Dacă citești asta, ești deja în avantaj. Rămâi acolo cu newsletter-ul nostru.


